MÂNĂSTIREA
ARNOTA, un adevarăt monument istoric si de artă
religioasă din tară, se află la 56km de Râmnicu Vâlcea,
pe teritoriul comunei Costesti si are hramul "Sfintii
Arhangheli Mihail si Gavril". A fost ridicată în anul
1634 de către Matei Basarab la începutul domniei sale (este
si loc de veci al domnitorului, din anul 1654), a fost reparată
si extinsă de Constantin Brâncoveanu între anii 1705-1706
si apoi "preînnoită'' între anii 1852-1856 de către
domnitorul Barbu Stirbei si consolidată între anii 1954-1958
de către Sf. Episcopie a Râmnicului si Argesului.
Dacă ajungi la Mânăstirea Bistrita
(o altă capodoperă), din poarta acesteia se face un drumeag
ce suie pieptis în serpentine, în vârful muntelui căruia
Matei Basarab a pus temelia viitoarei mânăstiri a cărei
arhitectură românească veche rămâne punctul de atractie.
Legenda spune că înainte de a ajunge domn, Matei Basarab
s-a ascuns în aceste locuri pentru a scapă de urmărirea
cetelor turcesti. Stufărisurile folosite drept ascunzătoare
i-au purtat noroc, iar atunci când a fost înscăunat, a început
construirea Arnotei. Pisania bisericii nu s-a păstrat, din
care cauză, anul ridicării este cam nesigur (1634).
Pridvorul si turla mică au fost
ridicate mai târziu de Constantin Brâcoveanu, iar pictura
este o capodoperă. Un lucru extrem de rar este o "nisă"
sculptată în lemn de castan, de fapt usa bisericii pe care,
după cum stă scris pe inscriptia slavonă, aceasta a fost
construită pe cheltuiala lui Brâncoveanu pe când era numai
vel-logofăt. Pictura este caracteristică începutului de
secol XVII si are o conceptie monumentală. Fresca bisericii
a fost păstrată nealterată, iar acoperisul încă din timpul
voievodului, e făcut din plăci de plumb. Foarte valoros
este si portretul lui Matei Basarab.
Între anii 1852-1856, domnitorul Barbu Stirbei dărâmă chiliile
vechi, ajunse o adevărată ruină si, după planul unor arhitecti
străini, ridică alte clădiri. În 1934 s-au zidit alte chilii,
iar într-una a fost amenajat un mic muzeu unde odoarele
mânăstirii stau asezate învingând timpul.
În pronaosul bisericii se află două
morminte: al lui Matei Basarab si cel al lui Danciu vel-vornic,
tatăl domnitorului. Pe piatra de marmură albă este stema
tării, sculptată în relief, iar un text în limba slavonă
stă scris drept marturie a vremurilor.
MÂNĂSTIREA BISTRITA,
situată la 43 km de Râmnicu Vâlcea pe teritoriul comunei
Costesti, este ctitoria boierilor Craiovesti (Barbu, Pârvu,
Danciu si Radu) si a fost ridicată între anii 1492-1494,
apoi reparată de Constantin Brâncoveanu în anul 1684 si
refăcută între anii 1846-1855 sub domnitorii Gheorghe Bibescu
si Barbu Stirbei; este pictată de Gheorghe Tătărascu.
Aici se găsesc moastele Sf. Grigore
Decapolitul (mort în anul 842), aduse de Barbu Craiovescu
în anul 1497. Către sfârsitul domniei lu Carol al II-lea,
aici a avut domiciliul fortat generalul Ion Antonescu.
MÂNĂSTIREA CORNETU
este situată la 45km de Râmnicu Vâlcea, pe Valea Oltului,
în com. Racovita, la 2 km de gara Cornet.
Biserica cu hramul "Tăierea
capului Sf. Ioan Botezătorul" a fost zidită de Marele
Vornic Mares Băjescu în anul 1666, în timpul domniei lui
Radu Leon Voievod (1664-1669), a fost distrusă prin foc
în anul 1808, a fost refăcută si zugrvită în anul 1835 de
un zugrav anonim, iar între anii 1916-1918 a fost dărâmată
cupola si o parte din altar. A fost renovată între anii
1923-1925 si restaurată în 1960 de către Directia Monumentelor
Istorice.
MÂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN
se află la circa 30 km de Râmnicu Vâlcea si a fost ridicată
de Ancuta, fiica Doamnei Chiajna si a lui Mircea Ciobanul
si, asa cum spune legenda, a fost construită dintr-un singur
lemn de stejar.
Biserica cu hramul "Nasterea
Maicii Domnului" este zidită de Preda Brâncoveanu între
anii 1634-1635.
A mai suferit adăugiri în anii:
1707, 1715 si 1837 (acoperită cu plumb).
Între anii 1926-1930 si 1938-1939,
mânăstirea a fost restaurată, iar în anul 1955 întregului
ansamblu de clădiri i s-au adus îmbunătătiri de către Sf.
Episcopie a Râmnicului si Argesului.
În biserică se găsesc mormintele
sotiei si fiului lui Serban Cantacuzino.
MÂNĂSTIREA FRASINEI,
situată la 25 km de Râmnicu Vâlcea, în comuna Muereasca.
Biserica cu hramul "Adormirea
Maicii Domnului", cu întregul ansamblu de clădiri în
formă de cetate, este ctitoria Sf. Calinic, episcopul Râmnicului,
care a zidit-o între anii 1861-1863 când o si sfinteste.
Viata monahală de aici se călăuzeste
după cea de la Sf. Munte Athos.
MÂNĂSTIREA GOVORA
se află la 17 km de Râmnicu Vâlcea si a fost construită
în secolele XIV-XV, parte de Vlad Dracul (1440), pustiită
de boierul Albu cel Mare în vremea domniei lui Vlad Tepes
(1448-1476), apoi refăcută de Vlad Călugărul si Radu cel
Mare între anii 1492-1496.
A fost reparată în întregime de
Matei Basarab între anii 1640-1645, în vederea instalării
tiparnitei pe care i-o daruise, la cererea sa, cu mesteri
cu tot, mitropolitul cărturar, român de origine, Simion
Movila de la Kiev.
Catapeteasma este o operă de mare
valoare artistică, sculptată în lemn de tei, împodobită
cu icoane pictate pe fond de aur.
În tiparnita mânăstirească de la Govora
(1636 -1692) s-au tipărit cărti de slujbă în limba slavonă,
printre care "Psaltirea" din anul 1637.
În anul 1640, mitropolitul Teofil a tipărit aici "Pravila
Mică", zisă si "Pravila de la Govora", prima
carte de lege în limba română din Principate.
Încăperile vechii tipografii mai există si astăzi.
MÂNĂSTIREA STÂNISOARA
se află pe teritoriul orasului Călimănesti, la 5 km de gara
Turnu si la 10 km la nord de gara Călimănesti, pe Valea
Pausă - Stânisoara.
În anul 1747 s-a zidit o biserică
(cu hramul Sf. Gheorghe), cu osârdia lui Gheorghe Clucerul
si a altor boieri din Pitesti, pe vremea când ispravnic
si egumen la Cozia era Ghenadie Arhimandritul.
În anul 1788, mânăstirea a fost
pustiită de năvălitori, biserica arsă, iar călugării omorâti.
Între anii 1803-1807 este reînfiintată
de monahi veniti de la Muntele Athos, iar focul din anul
1850 a mistuit-o în întregime.
Între anii 1903-1908, s-a rezidit
actuala biserică din piatră, odată cu chiliile înconjuratoare,
lucrările fiind supravegheate de către arhitectul italian
Debona Apolino.
Biserica Paraclis, cu hramul "Nasterea
Sf. Ioan Botezatorul", a fost construită în anul 1937
de conducerea mânăstirii Stanisoara.
În clădirile mânăstirii se găseste
o casă de odihnă eparhială, foarte bine îngrijită si gospodărită,
cu peste 100 de paturi.
MÂNĂSTIREA SURPATELE,
aflată în comuna Frâncesti, satul Surpatele, la 33 km de
Râmnicu Vâlcea si la 3 km de Mânăstirea Dintr-un Lemn, are
hramul "Sfânta Treime". Biserica a fost înăltată
de Tudor, Logofătul Dragoescu si fratele sau, Stanciu (feciorii
lui Popa Frâncu), la începutul sec. al XVI-lea, refăcută
de boierii Buzesti si reparată, în sec. al XVII-lea, reconstruită
din zid de Doamna Marica Brâncoveanu între anii 1703-1706,
când a fost si pictată. A fost reparată si repictată în
anul 1815 de zugravul Gheorghe din Hurezi, iar în anul 1872
a fost închisă cultului din cauza ruinii. A fost însă restaurată
între anii 1927-1935 de către Comisia Monumentelor Istorice.
Ultimele îmbunătătiri de ordin gospodăresc
i s-au facut de către Sfânta Episcopie a Râmnicului si Argesului,
între anii 1958-1959.
